FIŞA 15

Numeralul

Numeralul este partea de vorbire flexibilă care are înteles lexical deplin şi exprimă un număr sau ordinea numerică a obiectelor.

Numeralul după structură  poate fi:

a) numerale simple: doi, cinci, zece, suta, milion etc.
b) numerale compuse: doisprezece, treizeci si doi, saptezeci etc.

Numeralul dupa sens  poate fi:

a) numerale cardinale: şapte, noua, o mie etc.
Numeralele cardinale exprimă un numar abstract sau concret : şase, unsprezece, douăzeci etc.
b) numerale ordinale: al doilea, a doua, al şaptelea etc.
Numeralele ordinale exprima ordinea prin numarare a obiectelor: întâiul, al treilea, a treia, al unsprezecelea.
Numeralul are valoare substantivală când este folosit singur în context, în sensul că nu arată numarul obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.

Cei cinci au sosit târziu.
Colegul tâu este al doilea.

Numeralul îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul.

Când însoţesc un substantiv numeralele cardinale de la “unu” la “nouasprezece” (inclusiv), precum si numeralele ordinale, au valoarea adjectivală şi funcţie sintactică de atribut adjectival:

Pe strada trec optsprezece elevi.
Ei locuiau în trei camere.
Eleva aceea este în clasa a doua.

Observaţii:

Numeralele de la “douazeci” în sus au valoare substantivală şi când sunt urmate de un substantiv, iar substantivul respectiv este legat de numeral prin prepoziţia de, cu funcţie sintactică de atribut prepoziţional:

Noi am cumparat douazeci si cinci de caiete.

douazeci si cinci = numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.

Numeralele cardinale colective exprimă ideea de grupare a obiectelor:amândoi, amândouă, ambii, ambele, câteşitrei, câteşitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.

Pot avea:

• valoare substantivală: In clasa au sosit amandoua.
• valoare adjectivală: „Tustrei feciorii babei umblau in carausie.” (I. Creangă)

Numeralele multiplicative exprimă creşterea cantitativă proporţională şi precisă a unui obiect sau a unei acţiuni (îndoit, însutit, dublu).

Pot avea:

• valoare adjectivală când determina un substantiv: Efortul îndoit a fost răsplătit.
• valoare adverbială când determina un verb: Noi am câştigat întreit.
• valoare substantivală prin articulare: Îndoitul salariului a fost discutabil.

Numeralele distributive exprimă gruparea şi repartizarea numerică a obiectelor. Pot avea:

• valoare substantivală: Cate patru s-au trezit.
• valoare adjectivală: „Noaptea a lasat pe flori / Câte trei rânduri de salbe.”(G. Coşbuc)
• valoare adverbială: Mergeau pe strada câte patru.

Numeralele adverbiale indica de câte ori însuşirea sau caracteristica exprimată de adjectiv sau de adverb este superioară sau inferioară altei însuşiri sau caracteristici.

Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca şi adverbele determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

Pot însoţi:

• un verb: El s-a lovit de trei ori în uşă.
• un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai numeroasă decât a lui Mihai.
• un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de două ori mai repede decât al cincilea.

Observaţii:

Numeralul adverbial o dată se poate confunda cu substantivul o dată şi adverbul de timp odată. Contextul ne ajută să le distingem:

O dată am citit, iar de două ori am povestit. (numeral adverbial)
Am notat o dată memorabiă în carnet. (substantiv)
Ţi-am povestit odată acea întamplare. (adverb de timp)