1. Recunoaşte primele zece pronumele şi adjectivele pronominale, stabilind apoi cazul în care se află şi funcţia sintactică pentru fiecare termen recunoscut:

„Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfăşoară înaintea ochilor întreaga lume a tinereţelor, cu toate farmecele ei, acum perdute pentru totdeauna; şi niciunul dintre noi toţi, care împreună am trecut prin această lume, nu poate să se gândească la tinereţele sale fără ca să-i treacă , aşezat,retras şi întotdeauna înţelept, Budulea Taichii pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci şi al nostru.”

( I. Slavici- Budulea Taichii)

2. Completează propoziţiile acordând corect pronumele sau adjectivul relativ care:

Am citit cartea              …….recomandat-o.

M-am întâlnit cu pictorul…          tablouri le-am admirat.

3. Scrie forma corectă pentru pronumele sau adjectivul de întărire:

Eu            … am participat la joc.(masc.)

Ea             … are o notă bună.

Noi           … am ales liderul clasei (fem.)

Lui            … îi voi aduce o minge.

 4. Realizează enunţuri în care să ai:

     Pronume demonstrativ cu funcţia de complement indirect în dativ

Pronume nehotărât cu funcţia de atribut pronominal genitival

Adjectiv pronominal cu funcţia de atribut adjectival în cazul acuzativ

5. Stabileşte valorile morfologice ale lui a:

Şcoala e frumoasă.

A fată învaţă.

A de acolo e mama mea.

A învăţat cât a putut.

Citeşte cu atenţie textul următor şi rezolvă cerinţele:

Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal, înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce şi se dă, nu însă şi tot ce ai voi. Iată pentru ce eu şi tânărul meu tovaraş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare.

În ziua de şase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum aşezate în o boccea de forma unei raniţi soldăţeşti, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucişau pe pieptul nostru; la şoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, şi la picioare opinci de piele roşie, legate cu şferi negre de lână de capră, care ne înfăşurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colţun negru de lână vrâstat cu ros. O pălărie neagră şi mare putea, la nevoie, să mă apere şi de ploaie, şi de soare. Tovaraşul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb.

În revărsatul zorilor plecarăm.

                                                                                                    (Calistrat Hogaş- Spre mânastiri)

*Venghercă-tunică

Cerinţe:

1. În enunţul: ... eu şi tânărul meu tovaraş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare.există:

a) un pronume personal, un pronume reflexiv, un adjectiv pronominal posesiv;

b) două pronume personale, un pronume reflexiv, un pronume posesiv;

c) un pronume personal, un pronume reflexiv, un pronume posesiv;

2. Enunţul în care cuvântul o are o altă valoare morfologică decât cea din propoziţia următoare O pălărie neagră şi mare putea, la nevoie,... este:

a) Am cumpărat o pâine şi trei cornuri.

b) M-am uitat cu atenţie şi am văzut-o în raftul al doilea.

c) Ocarte şi nişte caiete sunt pe prima bancă.

3. Analizează morfologic şi sintactic cuvântul subliniat: Tovaraşul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă,...

............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

            4. Scrie un enunţ în care cuvântul subliniat să aibă altă valoare morfologică decât în enunţul următor: Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine(...). Precizează valoarea!

............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

            5. Pronumele ce este corect analizat în varianta: cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum aşezate în o boccea de forma unei raniţi soldăţeşti, legate la spate prin ajutorul unor curele/ ce se încrucişau pe pieptul nostru;/

            a) pronume relativ, cazul nominativ, funcţie de subiect;

b) pronume relativ, cazul acuzativ, funcţie de complement direct;

c) adjectiv pronominal relativ, cazul nominativ, funcţie de atribut adjectival;

6. Scrie un enunţ în care cuvântul ce să aibă valoare morfologică de adjectiv pronominal interogativ:

....................................................................................................................................................................

PRONUMELE

1.PERSONAL

pers. I                                                  pers. a II-a                                         pers. a III-a

N      eu, noi                                        tu, voi                                                 el, ea, ei, ele                            

G     -                                                      -                                                       lui, ei, lor                                      

D     mie, îmi, mi, nouă, ne, ni           ţie, îţi, ţi, vouă, vă, vi, v                    lui, ei, îi, i lor, le, li

AC   mine, mă, m, noi, ne                  tine, te, voi, vă, v                               el, îl, l, ea, o, ei, îi, i, ele, le

V     -                                                     tu, voi                                                        -

2. REFLEXIV                                                               3. DE ÎNTĂRIRE

mă, te, se, îmi, îţi, sie, îşi, şi, sine, se                        masc. Sg. I   însumi             pl.     Înşine

                                                                                                     II  însuţi                        înşivă

Eu mă duc.   -  reflexiv                                                              III însuşi                        înşişi

Tu mă duci.   – personal                                          fem. Sg.    I  însămi              pl.     Însene

                                                                                                     II însăţi                         însevă

                                                                                                     III însăşi                       însele

4. DEMONSTRATIV

                de apropiere                                de depărtare                                  de identitate

               acesta/ ăsta                                  acela/ ăla/ cel                                  acelaşi                                

N – Ac    aceştia/ ăştia                               aceia/ ăia/ cei                                  aceiaşi

               aceasta/ asta                                aceea/ aia/ cea                                aceeaşi

               acestea/ astea                               acelea/ alea/ cele                            aceleaşi

                acestuia                                         aceluia                                           aceluiaşi

G – D      acestora                                        acelora                                           aceloraşi

                acesteia                                         aceleia                                            aceleiaşi

                acestora                                         acelora                                           aceloraşi

5. INTEROGATIV                                                                            6. RELATIV

cine, ce, care, cât, câtă, câţi, câte                                             cine, ce, care, cât, câtă, câţi, câte

7. POSESIV

 Pers. I                            Pers. a II-a                                 Pers. a III-a

al meu                             al tău                                        al său                     

a mea                              a ta                                            a sa

ai mei                              ai tăi                                          ai săi

ale mele                           ale tale                                      ale sale

al nostru                         al vostru                                    al lor

a noastră                         a voastră                                   a lor

ai noştri                           ai voştri                                    ai lor

ale noastre                      ale voastre                                 ale lor

8. NEHOTĂRÂT

unul, una, unii, unele, altul, alta, alţii, altele, tot, toată, toţi, toate, vreunul, vreuna, oricare, oricine,

orice, oricât, oricâţi, fiecare, fiecine, careva, cineva, ceva, altcineva, altceva, oarecare

9. NEGATIV

nimeni, niciunul, nimic, niciun, nicio, 

         DEFINIŢIE:

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni, stări, însuşiri şi împrejurarea în care are loc o acţiune.

Merge repede. (caracteristica unei acţiuni)

Stă bine. (caracteristica unei stări)

Are o privire destul de ageră. (caracteristica unei însuşiri)

Va veni aici, mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi timpul acţiunii)

DETERMINĂ:

-          Merge repede.      verb

-          Rana suferindă odinioară e vindecată./ Are o privire puţin ageră.    adjectiv

-          El se află aparent aproape.adverb

-          Hai acum! interjecţie

-          Mersul acolo nu mai e valabil.substantiv

-          Acela de aici e fratele lui.pronume

-          Primul de sus e vecinul său . numeral

 CLASIFICARE:

A.    După formă

– simple: ieri, azi, aşa, sus iute, puţin ......

            - compuse: niciodată,nicicând, odinioară, deasupra,oricum...

            B. După înţeles:

            - adverbe de loc: acolo,sus, dedesubt, aproape...........

            - adverbe de timp: acum, aici, dimineaţa, curând.....

            - adverbe de mod: aşa, bine, alene, repede...........

            C. După origine:

            - prin derivare : târâş, româneşte, finalmente.....

            - prin compunere: astă-vară, bineînţeles....

            - prin schimbarea valorii gramaticale

Frumos- substantiv, adjectiv, adverb (Frumosul cieşte./ Copilul frumos citeşte./Citeşte frumos.)

Primăvara- substantiv , adverb (Primăvara e anotimpul meu preferat./ Merg primăvara la munte.)

            FUNCŢII SINTACTICE:

1.      A mers până afară. (complement circumstanţial de loc)

2.      Mănâncă încet. (complement circumstanţial de mod)

3.      Mâine merg la munte. (complement circumstanţial de timp)

4.      E bine de voi! (nume predicativ)

5.      Casa de acolo e a noastră.(atribut adverbial)

 EXERCIŢII

1. Completează definiţia după ce analizezi exemplele de mai jos:

Adverbul este parte de vorbire ……………………......care exprimă caracteristica unei acţiuni, ...............,  .................,şi împrejurarea în care are loc o....................... .

Merge repede. (caracteristica unei acţiuni)

Stă bine. (caracteristica unei stări)

Are o privire destul de ageră. (caracteristica unei însuşiri)

Va veni aici, mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi timpul acţiunii) 

2. Grupează adverbele  acolo, acum, aşa, aici, altfel, nicicând, deasupra, îndată, oricum , în tabelul de mai jos:

3. Precizează valoarea morfologică a cuvântului  frumos din enunţurile:

Frumosul cieşte. .................................

Copilul frumos citeşte..........................................

Citeşte frumos.....................................................

4. Construieşte propoziţii în care cuvântul primăvara  să fie, pe rând,substantiv............................................................................................ şi adverb:..............................................................................................................

5. Uneşte cuvintele din coloana A, cu sufixele corespunzătoare din colana B, formând astfel , prin derivare, adverbe:

A  a târî                             B –eşte

     Prieten                              - iş

     Piept                                 - âş

     Actual                             -mente

6. Identifică adverbele din enunţurile date şi completează tabelul de mai jos după exemplul dat:

7.Analizaţi morfologic şi sintactic adverbele din enunţurile  de mai jos:

a.  A mers până afară.

b.      Mănâncă încet.

c.       Mâine merg la munte.

d.      E bine de voi!

e.       Casa de acolo e a noastră.

8. Treceţi adverbul repede din enunţul Aleargă repede la toate gradele de comparaţie învăţate la adjectiv:Pozitiv...............

Comparativ de superioritate..............................; de egalitate.........................de inferioritate................................

Superlativ -relativ de superioritate..............................; de inferioritate...........................

 - absolut..................................

            Nu ştiu de ce, dar într-o seară sting toate becurile, toate uşile şi ascult.

E linişte ...o bucurie mă cuprinde în timp ce mă gândesc la jungla de afară. Închid ochii pentru un timp. Încerc să îmi amintesc ceva, dar totul este negru, prea tăcut ca şi cum ceva m-ar urmări. Deschid ochii mei care încă nu s-au acomodat cu întunericul gros. Privesc în întuneric ... nimic nu se mişcă vioi. E o linişte de mormânt... îmi aud bătăile încete ale inimii, iar frigul avansat se instalează în mâinile mele. Respiraţia grea îmi îngheaţă şi intru iarăşi în transă. Parcă acum desluşesc... doar câteva culori şterse... parcă... o imagine pierdută prin amintirile vaste. Culorile devin mai vii, imaginea prinde contur şi desluşesc un cufăr fără cheie... fără a se deschide. Un fluture alb pur, la fel ca zăpada zbura lin şi graţios, iar culcuşul lui apărea a fi cufărul. Un sunet mă trezeşte şi realizez  că m-am mutat într-un alt loc, aproape de debara. Dar un fulger luminos şi asurzitor îmi distrăgea atenţia în timp ce mâna mea atingea clanţa îngheţată. Fulgerul luminos face să văd un cufăr prăfuit  de metal care părea că ascunde numai lucruri vechi, fără valoare. Timp de câteva secunde  îmi veni ideea  să caut în buzunarul drept, acolo am găsit o cheie mică de fier care părea să se potrivească la acest cufăr misterios.

            Aşa că mă apropii de cufărul ce părea a fi ca în visul meu şi cu mişcări leneşe, parcă fără vlagă deschid acest cufăr mistic. În el găsesc o carte  foarte bizară şi ciudată. Oare s-o deschid?          

        Există cititori în stele, cititori de cărți, dar nu există cititori de gânduri pierdute. S-a întâmplat să fiu eu prima care a început să caute oamenilor gânduri pierdute, dar cel mai ciudat era că mie nu puteam să mi le găsesc.

       Eram pe iarbă proaspăt tăiată, mirosul suav și amețitor m-a prins. M-am trezit pe o câmpie întinsă, era cald soarele strălucea, iar cerul era de un albastru pur şi din loc în loc parcă era stropit cu pete de cerneală, copacii erau verzi cu trupuri noi, plini de viață de un maro închis cu pete negre. Pământul era rece, simțeam o inimă cum bate, parcă vroia să-mi spună ceva. Se auzi deodată o chitară, a început să cânte, fiecare notă înaltă îmi trezea sentimentele de fericire, de pace, bucurie și melancolie, parcă aveam aripi și am început să zbor. Zburând am atins norișorii pufoși, am zburat deasupra apei, iar cu fiecare val pe care îl făceam în mare stâncile se mișcau. Notele joase îmi aduceau aminte de fiecare gând pe care  vroiam să îl aplic în viața mea. Dar parcă aveam un gol, un gând lipsea, parcă era scris pe nisip, iar când vântul bătea nisipul din jur îl acoperea, s-a pierdut.  Era printre miile de amintiri, printre paginile uitării din cartea unde acestea au ars, deoarece când s-au citit au luat foc.

 Am căzut pe iarbă, cerul și stelele formau un joc de cuvinte care trebuiau puse în ordine pentru a forma gândul. Miile de litere erau îndesate într-o cutiuță mică cu căpăcel roșu și cu o fundiță aurie, pe cutiuță era scris pe etichetă următoarea frază: ”CÂND VA VENI TIMPUL MĂ POȚI CITI......” dar lipsea cheia de a deschide cutia. Am căutat printre firele de iarbă, căutând am găsit un trifoi cu doi foi, după unul cu trei foi, dar căutând și tot căutând nu am găsit cheia. În final când am vrut să mă dau bătută am zărit-o, am fugit repede să o iau. Fugind spre cutiuță m-am împiedicat și cheia căzând pe jos s-a sfărâmat. Din fericire a căzut într-un locșor unde nu era nici un fir de iarbă, uitându-mă atent am văzut că această cheie sfărâmată forma o frază: ”TRĂIEŞTE-ȚI PREZENTUL!”

      De fapt, am realizat că eram prinsă în prezent, pentru că nu vroiam să privesc viitorul.